Cunoscută în tradiția populară și sub denumirea de „Ispas”, sărbătoarea Înălțării Domnului este celebrată în fiecare an la 40 de zile după Paște și ocupă un loc aparte atât în viața religioasă, cât și în patrimoniul cultural românesc. Ziua este marcată prin participarea la slujbe, ceremonii de pomenire a celor adormiți și respectarea unor vechi obiceiuri transmise de-a lungul generațiilor.

Dincolo de semnificația religioasă, această zi are și o puternică dimensiune comunitară, fiind marcată prin obiceiuri și practici care promovează solidaritatea, memoria și continuitatea tradițiilor.

Ce alimente se împart de Înălțarea Domnului 2026

„De sărbătoarea Înălțării Domnului, numeroși credincioși pregătesc și împart alimente care au o semnificație aparte în tradiția ortodoxă. Printre acestea se numără cozonacii, ouăle roșii, brânzeturile și preparatele din carne, alături de pâine, vin și ulei. Potrivit tradiției, darurile sunt aduse la biserică pentru a fi binecuvântate și sunt oferite apoi celor apropiați, vecinilor sau persoanelor nevoiașe, în semn de recunoștință și comuniune.

Pâinea, vinul și uleiul, simboluri centrale ale credinței ortodoxe

„La fiecare Sfântă Liturghie este folosită prescura, pâinea special pregătită pentru slujbă, fără de care ritualul nu poate fi oficiat. De asemenea, în cadrul Vecerniei are loc Litia, moment în care darurile sunt binecuvântate și apoi împărțite credincioșilor. Pâinea și vinul sunt indispensabile săvârșirii Sfintei Liturghii și a Sfintei Împărtășanii, în timp ce uleiul este folosit în Taina Sfântului Maslu. Toate aceste elemente ocupă un loc central în cultul ortodox și în viața spirituală a credincioșilor.”, a explicat pentru Dig24.ro preotul Marius Oblu

Cele mai importante tradiții și obiceiuri respectate pe 21 mai

„În plan religios, Înălțarea Mântuitorului este marcată prin participarea la slujbele oficiate în biserici, unde sunt rostite rugăciuni pentru sănătate, pace sufletească și iertarea păcatelor. Mulți credincioși iau parte la Sfânta Liturghie încă din primele ore ale dimineții și participă la ceremoniile dedicate eroilor neamului, întrucât această zi coincide, în tradiția bisericii ortodoxe române, cu Ziua Eroilor.

Ouăle roșii, tradiție păstrată și în ziua Înălțării

În numeroase regiuni ale țării, credincioșii continuă să înroșească ouă,  păstrând astfel una dintre cele mai cunoscute tradiții asociate Învierii. Obiceiul are o profundă semnificație religioasă: oul roșu fiind considerat un simbol al vieții, al jertfei și al biruinței asupra morții.

În tradiția creștină, culoarea roșie amintește de sacrificiul lui Iisus Hristos, dar și de speranța în viața veșnică și de continuitatea credinței. De aceea, ouăle roșii rămân prezente și la praznicul Înălțării, ca expresie a legăturii dintre cele două mari sărbători creștine. În multe comunități din România s-a păstrat și obiceiul ciocnirii ouălor roșii în ziua Înălțării Domnului. Cu prilejul acestei sărbători, credincioșii se salută prin formula tradițională „Hristos S-a Înălțat!”, la care răspunsul este „Adevărat S-a Înălțat!”. Deși acest salut este asociat, în mod obișnuit, zilei Înălțării Domnului, în anumite regiuni ale țării obiceiul se păstrează până la Rusalii, ca expresie a continuității bucuriei pascale și a legăturii dintre cele două mari praznice creștine.

Simboluri de protecție și noroc

Sărbătoarea este însoțită, în multe zone ale țării, de obiceiuri populare transmise din generație în generație, despre care oamenii cred că aduc protecție gospodăriilor și feresc comunitatea de rele. Printre cele mai cunoscute tradiții se numără aprinderea focurilor ritualice, considerate simboluri ale purificării și ale biruinței luminii asupra întunericului. Potrivit credințelor populare, focul are rolul de a curăța spiritual spațiul și de a ține la distanță energiile negative, fiind privit ca un element protector pentru oameni, animale și gospodării.

Un loc aparte în tradițiile legate de Înălțare îl ocupă și păsările, asociate în imaginarul popular cu legătura dintre pământ și cer. Acestea sunt considerate mesageri ai lumii spirituale și simboluri ale continuității vieții, motiv pentru care numeroase obiceiuri din această perioadă îndeamnă la respect față de natură și la protejarea viețuitoarelor.”, a subliniat părintele

Înălțarea Domnului, sărbătoare legată de tradițiile pastorale

În tradiția populară, ziua Înălțării este asociată, mai ales în mediul rural, cu începutul unei noi etape din viața pastorală. Odată cu apropierea verii, ciobanii își pregăteau turmele pentru urcarea la pășunile montane, iar această perioadă marca debutul activităților specifice sezonului cald.

Totodată, ziua era considerată un prilej de întâlnire și petrecere a timpului în mijlocul naturii. În numeroase comunități rurale, oamenii obișnuiau să iasă la iarbă verde alături de familie și apropiați, păstrând astfel o tradiție care celebra atât comuniunea dintre oameni, cât și legătura cu natura aflată în plină renaștere. Prin aceste obiceiuri, sărbătoarea depășește dimensiunea strict religioasă și reflectă armonia dintre credință, viața comunității și ritmurile tradiționale ale satului românesc.

Superstiții și credințe populare legate de Înălțarea Domnului

„Potrivit mentalității populare, ziua de 21 mai este considerată un moment cu o puternică încărcătură simbolică, motiv pentru care în multe comunități sunt evitate activitățile gospodărești solicitante. Oamenii obișnuiesc să lase deoparte munca grea și să dedice această zi rugăciunii, participării la slujbe și timpului petrecut alături de familie.

Tradiția populară acordă o importanță deosebită păstrării armoniei în relațiile cu cei din jur. Se spune că în ziua de Ispas nu este bine să existe certuri, supărări sau conflicte, deoarece starea sufletească din această zi ar putea influența cursul întregului an. Din acest motiv, sărbătoarea este asociată cu împăcarea, bunătatea și apropierea dintre oameni.

În unele regiuni ale țării s-a păstrat și credința că, de Înălțarea Domnului, sufletele celor trecuți la cele veșnice se află mai aproape de lumea celor vii. În acest context, pomenile, rugăciunile și actele de milostenie capătă o semnificație aparte, fiind considerate gesturi de cinstire a memoriei celor plecați și de păstrare a legăturii spirituale cu aceștia.”, a mai precizat sursa Digi24.ro

Editor : M.C.